Mierea este tot zahăr, în mare măsură
Zahărul obişnuit (sucroza sau zaharoza) este procesat în organismul uman cu ajutorul insulinei, produsă de pancreas. Mierea conţine, pe lângă zaharoză, 55% fructoză (aşa-zis „zahăr de fructe”) care este procesat în ficat. În ciuda unor diferenţe de structură chimică, organismul nostru reacţionează însă la miere cam la fel ca şi la zahăr – cu o creştere a glicemiei, ceea ce stimulează pancreasul să producă mai multă insulină, iar acest proces duce la stocarea de grăsime şi la creşterea în greutate. Consumată în exces, fructoza contribuie la apariţia obezităţii, a problemelor cardiace şi a afecţiunilor hepatice, întocmai ca şi produsele ce conţin zahăr obişnuit.
După cum explică terapeutul specialist în nutriţie Ian Marber, chiar dacă mierea are un indice glicemic puţin mai mic decât zahărul, a turna cantităţi mari de miere peste cerealele de la micul dejun nu face mult mai bine corpului decât dacă am presăra zahăr peste acele cereale.
„E vorba de limbaj”, explică specialistul; limbajul e cel care creează reprezentări şi convingeri eronate. „Când te gândeşti la miere, te gândeşti la natură, la albine […]. Când te gândeşti la zahăr, te gândeşti la fabrici, la prelucrare industrială […].” Dar mierea e departe de a fi produsă într-un mod atât de „bucolic” cum se crede şi atât mierea, cât şi zahărul alb sunt tot forme de zahăr. „Mierea nu este inofensivă, are asupra organismului un efect la fel de puternic ca şi zahărul rafinat.”