Cercetătorii au descoperit o nouă genă „ascunsă” în SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, genă ce ar fi putut contribui la biologia sa unică și la potențialul pandemic.
Descoperirea făcută în cazul unui virus care are în total aproximativ 15 gene, inclusiv așa-numitele gene suprapuse – sau „gene din gene” – ar putea avea un impact semnificativ asupra modului în care combatem virusul cu care o întreagă planetă se luptă de aproximativ 1 an de zile. Noua genă este descrisă, astăzi, în revista eLife și citată de site-ul SciTechDaily.
„Genele suprapuse pot face parte din arsenalul de moduri în care coronavirusurile au evoluat pentru a se replica eficient, a împiedica imunitatea gazdei sau a se transmite”, a declarat autorul principal al studiului, Chase Nelson, cercetător postdoctoral la Academia Sinica din Taiwan și om de știință la Muzeul American de Istorie Naturală.
Potrivit acestuia, știind că există gene suprapuse, dar și cum funcționează acestea, se pot determina noi căi pentru controlul coronavirusului, de exemplu prin intermediul medicamentelor antivirale.
Astfel, echipa de cercetare a identificat ORF3d, o nouă genă care se suprapune în SARS-CoV-2, care are potențialul de a codifica o proteină care este mai lungă decât se preconiza.
Cercetătorii au descoperit că această genă este prezentă și în cazul coronavirusului descoperit anterior în pangolin (animalul de la care ar fi pornit epidemia de coronavirus din China – n.r.), lucru ce poate reflecta pierderea sau câștigul repetat al acestei gene în timpul evoluției SARS-CoV-2 care generează Covid-19 și virusurile asociate.
În plus, ORF3d a fost identificat independent și s-a demonstrat că provoacă un răspuns puternic de anticorpi la pacienții cu COVID-19, fapt ce a dus la concluzia că proteina noii gene este fabricată în timpul infecției umane.
„Nu știm încă funcția sa sau dacă există o semnificație clinică”, a spus Nelson. “Dar prezicăm că această genă este relativ puțin probabil să fie detectată de un răspuns al celulelor T (bodyguarzi naturali care vânează virusuri, tumori și chiar si celule canceroase – n.r.), spre deosebire de răspunsul anticorpilor. Și poate că asta are legătură cu modul în care gena a putut să apară”, a mai arătat cercetătorul.
„Genele lipsă care se suprapun pun în pericol de a trece cu vederea aspecte importante ale biologiei virale”, a mai spus Nelson.
"În termeni de mărime a genomului, SARS-CoV-2 și rudele sale se numară printre cele mai lungi virusuri ARN care există. Prin urmare, sunt probabil mai predispuși la „înșelăciune genomică” decât alți viruși ARN”, a mai arătat acesta.
Înainte de izbucnirea pandemiei, în timp ce lucra la Muzeul American de Istorie Naturală în calitate de savant în bioinformatică și biologie computațională, Nelson a dezvoltat un program computerizat care examinează genomurile pentru tipurile de schimbari genetice care sunt unice pentru genele suprapuse.
Pentru acest studiu, Nelson a făcut echipă cu colegi din instituții de renume, cum ar fi Universitatea Tehnică din München și Universitatea Berkeleydin California, pentru a aplica acest softuri, precum și alte metode la bogăția de noi date secvențiale disponibile pentru SARS-CoV-2.
Grupul de cercetători speră că și alți oameni de știință vor investiga gena pe care au descoperit-o în laborator pentru a-i defini funcția și, eventual, pentru a determina ce rol ar fi putut juca în apariția virusului pandemic.
