30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

"La început au fost sârma ghimpată şi bolţarii, aruncaţi în panică în miezul nopţii. Apoi, beton şi cărămizi, turnuri de control, mitraliere, un câmp minat luminat şi sângele celor care încercau să sară peste Zidul Berlinului, un simbol gri al Războiului Rece", notează lucrarea "The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back" publicată de Associated Press în 2015. Mulţi istorici plasează căderea Zidului Berlinului în centrul succesiunii evenimentelor din 1989, conform lucrării "The 1989 Revolutions in Central and Eastern Europe. From Communism to Pluralism", de Kevin McDermott, Matthew Stibbe (2013).

Construcţia zidului a început la 13 august 1961. În 28 de ani, 5.000 de est-germani au evadat şi 191 au murit încercând să-l sară, potrivit datelor publicate în lucrarea "The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back". La 23 mai 1987, grănicerii au găsit poate ultima persoană care avea să moară aici, mai evidenţiază sursa citată.

Cu mult timp înainte ca zidul să fie construit, Berlinul devenise un centru al confruntării Est-Vest. După înfrângerea Germaniei naziste, în 1945, oraşul a fost divizat în sectoare controlate de americani, francezi, britanici şi sovietici. La Conferinţa de la Potsdam (iulie-august 1945), Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Statele Unite au agreat ca, în aşteptarea unui acord de pace, câteva foste teritorii germane din est să fie preluate de Polonia şi Uniunea Sovietică. Puterile vestice au primit coridoare terestre şi aeriene pentru transport către Berlin prin Germania de Est. Dar trei ani mai târziu, sovieticii au blocat accesul terestru către Berlinul de Vest. Introducerea unei noi monede în zonele vestice pe fondul obiecţiilor sovietice îi determinase pe aceştia să oprească transporturile feroviare, rutiere şi pe apă către Berlin. Pentru a menţine oraşul în viaţă, SUA şi aliaţii lor au lansat transportul aerian - Berlin Airlift, în 1948.

Zonele ocupate de marile puteri după război au devenit statele moderne ale Germaniei de Est şi de Vest: Republica Democrată Germană în zona de est, sovietică, şi Republica Federală a Germaniei în cele trei zone vestice. Oraşul Berlin a rămas divizat în patru sectoare, fiecare controlat de una din puteri. Sectoarele britanic, francez şi american formau Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic - Berlinul de Est, pe care Germania de Est îl pretindea drept capitală.

Cronologia evenimentelor premergătoare construcţiei Zidului: în aprilie 1946, Partidul Comunist din Germania de Est a devenit forţa politică ce guverna ţara, mulţi dintre liderii săi provenind dintre membrii rezistenţei comuniste anti-hitleriste; în mai 1949, forţele aliate au format un nou stat german, Republica Federală Germania (RFG) sau Germania de Vest; la 7 octombrie 1949, este fondată oficial Republica Democrată Germană (RDG) sau Germania de Est, ca stat independent în zona de ocupaţie sovietică; la 10 octombrie 1949, administraţia militară sovietică transferă toate puterile administrative către noul guvern comunist; la 17 iunie 1953, lucrătorii est-germani nemulţumiţi de salariile mici, creşterea programului de lucru şi opresiunea guvernului desfăşoară mai multe revolte în câteva oraşe est-germane, suprimate cu ajutorul sovieticilor.

Germania de Est a construit Zidul Berlinului în 1961, în jurul Berlinului de Vest, pentru a opri fluxul de est-germani spre Berlinul de Vest, ce ameninţa să lase statul comunist fără unii din cei mai bine pregătiţi oameni ai săi. La 13 august 1961, confruntat cu un exod de lucrători bine specializaţi, guvernul a început construcţia Zidului Berlinului şi a securizat graniţa cu Germania de Vest. Guvernul argumenta acţiunea susţinând că forţe ostile capitaliste au încercat să devalizeze Germania de Est şi că spionajul şi organizaţiile teroriste operau din Berlinul de Vest.

Citește continuarea aici.