Familia Vetter avea o mare problemă - majoritatea copiilor lor sufereau de boli genetice. Primul fiu al soților Vetter a murit la vârsta de 7 luni din cauza unei boli rare numită SCID.
Pericolul imens al acestei boli pentru viața omului constă în faptul că persoanele care suferă de SCID nu au imunitate, astfel încât pot muri din cauza unei simple răceli ori zgârieturi. În medie cu această boală se naște 1 copil din 100.000.
Unica șansă de a salva un nou-născut de la moarte sigură este de a-i face un transplant de măduvă osoasă. Un donator potențial pentru copilul soților Vitter era fetița lor, de aceea soții au decis să mai facă un copil. Medicii le-au dat garanții părinților și le-au spus că până la operația de transplant, copilul va putea trăi izolat într-o cameră sterilă. Însă nimeni nu s-a gândit că măduva osoasă a fetiței ar putea să nu fie bună pentru transplant.
Așa și s-a întâmplat. Copilul s-a născut dar măduva osoasă nu era compatibilă. Băiețelul a rămas să trăiască într-o cameră de polietilenă și a fost botezat cu apă dezinfectată.
Orice obiect era dezinfectat riguros înainte de a ajunge în această cameră, de la alimente și terminând cu scutece, cărți și jucării. Acestea erau expuse unui șoc termic, după care erau aerisite timp de 1-7 zile, pentru ca nici un microb să nu poată ajunge în camera copilului. Părinții lui David la fel se puteau atinge de el doar prin intermediului unor mănuși cu care era prevăzută camera de polietilenă.
Băiețelul a început să devină depresiv și instabil psihologic. La vârsta de 4 ani el și-a găurit costumul de scafandru cu un ac uitat de cineva. Doctorii au trebuit să-i explice pericolul de moarte al microbilor. După aceasta David a dobândit o fobie puternică față de microbi.
Costumul de scafandru a fost făcut de NASA. La început băiețelul nu a vrut să-l îmbrace, deoarece credea că este plin cu microbi… Însă ulterior el l-a îmbrăcat și pentru prima dată în viață a putut ieși la plimbare și face mai mult de 6 pași într-o direcție. După aceasta NASA a publicat un articol despre experiența construirii unui asemenea tip de costum.
Statul american cheltuise deja 1.3 milioane de dolari pentru David. Băiețelul era de fapt un proiect-experiment al SUA. Însă boala lui David rămânea incurabilă și el creștea fără să aștepte un viitor mai bun.
Deși măduva osoasă a surorii nu era bună pentru David, când acesta a împlinit 12 ani doctorii s-au decis totuși la un transplant, deoarece credeau că la această vârstă, organismul lui David are mai multe șanse de aaccepta măduva surorii sale. Părinții erau categoric contra, însă într-un final au cedat și operația a avut loc.
Dar operația a avut un final tragic. În măduva osoasă a surorii lui David stătea ascuns virusul Epstein-Barr, dar medicii la acel moment nu cunoșteau acest lucru. Acest virus îl are aproape fiecare om, însă sistemul imunitar nu-i permite să se dezvolte. Însă David nu avea sistem imunitar.
După operație, mama lui David s-a putut atinge de el pentru prima dată în viață. David a cerut să bea Coca-Cola, pe care o visa să o bea toată viața sa. Toate păreau că merg bine, dar în scurt timp doctorii au descoperit că în corpul lui David se dezvoltă câteva sute de tumori. A urmat coma, decesul și divorțul părinților.
