Cu o carieră politică aflată într-o continuă ascensiune, tânărul Nicolae devine membru al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) din România în 1933, urmând ca la 27 de ani să ocupe funcţie de conducere a UTC, dar şi în Comitetul Central (CC) al Partidului Muncitoresc Român (PMR). La 30 de ani, Ceauşescu este numit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii iar, la doar 31 de ani, ministru adjunct al apărării. Din 1967 până în 1989, acesta a ocupat funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România.
Ceauşescu ar fi împlinit luna viitoare, pe 26 ianuarie 2016, 98 de ani. Iată câteva lucruri mai puţin ştiute despre viaţa liderului comunist român.
1. A absolvit doar primele patru clase şi a început să lucreze de la 11 ani
Nicolae Ceauşescu s-a născut pe 26 ianuarie 1918 în comuna Scorniceşti din judeţul Olt. Era al treilea membru adus pe lume într-o familie ce urma să numere zece copii - ai lui Andruţă şi Alexandrina Ceauşescu. Din cauza condiţiilor de trai sărace, copilul Nicolae a reuşit să termine la şcoala satului doar primele patru clase, urmând ca la vârsta de 11 ani să-şi părăsească locul natal. Ajuns la Bucureşti acesta s-a angajat ca ucenic de cizmar.
2. A fost arestat de cinci ori şi strânsese 7 ani de închisoare până la vârsta de 26 de ani
În 1933 devine membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, formaţiune politică ilegală la acea vreme. În acelaşi an, la doar 15 ani, este arestat pentru prima dată pentru agitaţie comunistă în timpul unei greve. La scurt timp este arestat din nou, de înca trei ori.
Ceauşescu devine cunoscut drept „agitator comunist periculos” şi „distribuitor activ de materiale de propagandă comunistă şi anti-fascistă”, urmând să fie condamnat la închisoare din nou în 1936. Eliberat la termen în 1938, perioada sa de libertate este scurtă, în 1940 fiind arestat din nou. În scurta perioadă din afara puşcăriei, dictatorul o întâlneşte pe Elena Petrescu, cea care avea să devină mai târziu Elena Ceauşescu. În închisoare, acesta devine protejatul viitorului lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.
3. A atras simpatia liderilor vestici prin refuzul de a interveni în Cehoslovacia
În 1968, Nicolae Ceaşescu refuză ca România să participe la intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia şi condamnă într-un discurs public o astfel de iniţiativă. Decizia sa atrage simpatia liderilor din vest, urmând ca la scurt timp în România să vină în vizită preşedintele american de atunci, Richard Nixon, Charles de Gaulle şi Margaret Thatcher. Susţinerea liderilor occidentali îi confirmă dictatorului importanţa pe care o avea, ajungând să se auto-denumească „Geniul din Carpaţi”.
4. A primit o telegramă satirică de la artistul Salvador Dali
Primirea sceptrului prezidenţial şi desemnarea sa ca prim preşedinte al României a reprezentat pentru Ceauşescu un moment deosebit de important. Deşi era un simbol regal, deci, nepotrivit pentru un preşedinte comunist, sceptrul dictatorului român a făcut, datorită obsesiei pentru imagine a acestuia şi a megalomaniei de care suferea, înconjurul lumii în presa internaţională. La scurt timp, cunoscutul artist Salvador Dali i-a trimis preşedintelui comunist o telegramă plină de ironie, satirizând astfel momentul apariţiei sceptrului. Neînţelegând subtilitatea, Ceauşescu a cerut ca mesajul lui Dali să fie publicat integral în presa românească.
5. A fost singurul român care s-a plimbat cu caleaşca Reginei Elisabeta a II-a
În 1978, soţii Ceauşescu erau primiţi în Marea Britanie cu onoruri şi ceremonie fastuoasă de însăşi Regina Elisabeta a II-a. Conduşi cu trenul regal de la aeroport la Gara Victoria, preşedintele Republicii Socialiste România a păşit pe covorul roşu de catifea şi a salutat familia regală, dar şi pe premierul James Callaghan prezent şi el la eveniment. Plecarea spre Buckingam Palace a fost una specială, Nicolae Ceauşescu fiind invitat alături de Regina Elisabeta în trăsura acesteia, cei doi fiind urmaţi de o altă trăsură în care se aflau Elena Ceauşescu şi Printul Philip, ducele de Edinburgh.
Deşi presa română şi cea britanică au scris la acea vreme cuvinte de laudă la adresa vizitei prezidenţiale, într-o carte intitulată „Our Queen”, scrisă de Robert Hardman, evenimentul este amintit puţin diferit. Regina Elisabeta le-ar fi povestit unor prieteni, în timpul unei cine, cum, în timpul plimbării soţilor Ceauşescu prin grădina palatului, aceasta i-ar fi observat şi ar fi preferat să se ascundă în spatele unor tufişuri pentru a evita discuţiile cu ei. Regina Elisabeta a II-a ar fi acceptat să-l invite pe Nicolae Ceauşescu în Marea Britanie numai datorită unor interese economice, în realitate ea recunoscând o uşoară antipatie faţă de liderul comunist român.